Covoarele Persane

Identificare

1. Elemente

     Ţesute în istoria, religia, societatea şi cultura Iranului de mai mult de 2500 de ani, covoarele persane sunt integrate geografic în Iran. Când un covor este fabricat în Persia, este imediat sinonim cu Iranul – Persia si Iran fiind acelaşi lucru atunci când ne referim la covoare. Legătura elaborată dintre economia şi comerţul Iranului de secole şi covoarele făcute manual duc la faima frumuseţii artistice şi calităţii lor, în special a covoarelor fabricate în timpul Dinastiei Safavid (1499-1722). Astăzi, covoarele persane îşi mentin prestigiul. Totuşi, comerţul a suferi schimbări dramatice odată cu introducerea maşinăriilor, coloranţilor sintetici şi scurtături în ţesut, schimbând felul în care sunt fabricate în mod tradiţional şi afectându-le calitatea şi prestigiul. Strând legate cu Iranul în fiecare moment istoric, social şi cultural, covoarele persane au potenţialul de a fi un indicator geografic, cauzând o tensiune adiţională în materialul comerţului internaţional. Mai mult, ce impacturi comerciale are faptul că Iranul nu este membru al Organizaţiei Mondiale a Comerţului? Apoi, acum că vestul îşi concentrează atenţia pe capacităţile nucleare ale Iranului, cum se va traduce acest lucru în accesul Iranului în tratatele internaţionale comerciale? Toate aceste elemente sunt luate în considerare când examinăm cazul covoarelor persane.

 2. Descriere

Istoria

   Se crede că ţesutul covoarelor a fost introdus de Cyrus cel Mare în timpul domniei sale asupra Imperiului Persan, în anul 529 î.Hr. Acestea erau fabricate în sate, în scop personal, iar fiecare design şi ţesătură se identifica cu un anumit sat sau trib. Designul artistic si calitatea şi-au atins cota maximă în timpul Dinastiei Safavid (1499-1722), deoarece domniile lui Shah Tahmasp şi Shah Abbas au dat naştere unei industrii de ţesături care punea accent pe „întreprinderi comerciale de scară largă ce se învârteau în jurul atelierelor calificate şi organizate.” (Parviz Nemati, pag. 17) Ateliere regale au fost stabilite în speţă pentru ca ţesătorii şi designerii să creeze cele mai bune covoare, cu modele complexe, folosind fire de mătase împreună cu aur sau argint pentru decoraţii adiţionale.  Artiştii creau designul covorului, iar cele mai bune designuri erau ţesute de cei mai buni ţesători din imperiu. Patronajul sahilor asigura calitatea covoarelor. În acest timp, comerţul a fost stabilit între Europa si Persia, având covorul în centrul acestuia şi făcând Persia să-şi atingă epoca de aur. Majoritatea covoarelor persane apreciate au fost ţesute în această perioadă, cu cele două preţioase covoare ţesute în moscheea Ardebil, în anul 1539.

   Dinastia Safavid, împreună cu fabricarea covoarelor de sub sprijinul curţii s-au încheiat odată cu invazia afganilor. Nader Khan a devenit sahul Persiei în anul 1736, dar şi-a folosit oamenii pentru a lupta împotrica turcilor, afganilor şi ruşilor. Ţesutul covoarelor a supravieţuit în sate şi datorită nomazilor ce continuau să le fabrice. Totuşi, calitatea si designul nu se comparau cu cele ţesute în timpul dinastiei Safavid şi nicio carpetă apreciată nu a fost ţesută în această perioadă.

   Spre sfârşitul secolului XIX, ţesutul covoarelor şi comerţul au reînflorit. Prin comerţul cu Istambulul, americanii şi europenii au adoptat un interes în covoarele persane şi chiar au stabilit afaceri cu covoare destinate Vestului. Astăzi, ţesutul covoarelor a reînviat şi este răspândit datorită interesului din partea ţărilor din Vest, în mod special ale Europei şi Statelor Unite.

Ce face un covor persan unic?

   Muzeul Victoria and Albert din Londra a adus un covor persan în valoare de 2500 £, în 1892 şi a fost considerat foarte scump. Astăzi, covorul Ardabil este foarte cunoscut şi este considerat cel mai frumos din mediul public. În 1999, famioasa casă Christie's London a vândut un covor persan pentru mai mult de $2 milioane. Totuşi, de ce sunt aclamate şi covoarele persane făcute astăzi?

   Ceea ce deosebeşte un covor de celălalt este designul; un aspect unic al covoarelor persane este designul lor curbiliniu. Designul alcătuit din linii curbe este mult mai greu de executat decât cel geometric.

   O altă calitate unică a covoarelor persane este legătura lor istorică. Desigur, covoarele ţesute în timpul imperiului Safavid sunt apreciate datorită calităţii si designului lor de neegalat. Totuşi, covoarele persane sunt faimoase şi datorită factorului istoric.  Covoarele sunt numite pentru designul, tribul sau locaţia de origine. De exemplu, un covor ţesut în Herat este numit Herati. Covoarele ce aparţin tribului Qasagai sunt deosebite datorită folosirii culorilor aurii şi roşii. Ţestutul covoarelor este strâns legat de Iran, astfel încât există un nume de covor pentru fiecare oraş, trib şi sat al acestuia. Poţi privi un covor şi vei vedea istoria ţesătorilor. De exemplu, un covor tribal cu arbori ţesuţi specifică faptul că acest trib era în mişcare şi centrul covorului „are copacul vieţii care combină lumea de jos cu cea a viilor şi a cerurilor.”

   În ultimul rând, ceea ce deosebeşte un covor persan de celelalte sunt materialul si vopseaua folosite, numărul nodurilor, designul şi clasa. Covoarele ţesute din mătase sau lână de înaltă calitate sunt mult mai scumpe decât cele fabricate din bumbac sau materiale de calitate mai slabă. Oricum, covorul arată mai bine şi rezistă mai mult timp. Vopselurile vegetale nu se scurg şi nu distrug covoarele când acestea sunt spălate sau expuse la soare.  În ceea ce priveşte numărul nodurilor, cu cât acesta este mai mare pe inci pătrat, cu atât calitatea covorului este mai mare. Un covor persan poate avea mai mult de 1000 de noduri pe inci pătrat; desigur numărul nodurilor nu este luat în considerare în evaluarea covoarelor tribale sau antice, deoarece nu sunt la fel de uniforme precum cele moderne. Nodul turc sau persan este folosit în fabricarea covorului persan. Cât despre design, cu cât este mai complex, cum este cel curbiliniu în loc de geometric, cu atât preţul covorului este mai ridicat. Cât despre clasa covorului, cu cât evaluarea este mai ridicată, cu atât acesta este mai scump. Totuşi, dacă un covor este făcut manual, antic (în special în timpul dinastiei Safavid) şi a fost bine întreţinut, covorul se crede a fi de înaltă calitate şi desigur, scump.

Comerţul: schimbări şi implicaţii

   Ţesutul covoarelor este, de multe secole o formă antică de artă creată manual. Durează câţiva ani pentru a ţese un covor; astfel, valoarea unui covor derivă parţial din faptul că acesta a fost ţesut manual şi parţial din convingerea că un produs făcut manual are o calitate si un design mai bun. Mai mult, vopselele sunt pe bază de vegetale sau pământ, o culoare în carpetă ce nu o pătează pe următoarea. Ce impact asupra preţurilor va avea introducerea maşinăriilor în fabricarea acestei arte antice? Mai mult, vopselele fabricate manual se amestecă după spălare. Cum va afecta acest lucru valoarea covorului? În ultimul rând, covoarele din alte ţări câştigă teren, în special cele din Turcia, China şi India. Cum va afecta acest lucru comerţul persan cu covoare?

3. Cazuri

Rugmark şi munca copiilor

   Influenţa limitată a programului voluntar Rugmark descurajează fabricarea covoarelor de către copii. Are accent pe munca copiilor, în special cea depusă în industria covoarelor în India, unde exportul de covoare depăşeşte $800 milioane anual.

 

Scoţia, China şi comerţul cu caşmir

   Marea Britanie producele cele mai bune ţesături din lume în materie de caşmir. Cu o producţie limitată si de clasă inferioară de caşmir, lâna importată din China a servit la cererea mare. Totuşi, China a încălcat „domeniul ţesătorilor britanici şi rivalizează limitele lânii produse global.” Marea Britanie a răspuns prin creşterea mai multor capre care produc lână deoarece nu se mai poate baza pe China să vândă aceeaşi cantitate ca înainte, în special din moment ce China are profit mai mare din ţeserea domestică a produselor. Efecte negative asupra mediului, în special defrişarea şi eroziunea solului sunt examinate pe scurt.

 

Şofranul iranian

   Iranul produce 85% din șofranul global și explortă cantități mari Spaniei. Spania, la rândul ei, exportă șofranul iranian. Acest caz nu are legatură cu industria covoarelor din iran; totuși, se menționează faptul că Iranul nu aparține de Organizația Mondială a Comerțului.

 

Comerțul arab de condimente și răspândirea Isamului: cazul condimentelor

   Răspândirea Islamului  a fost ajutată de comerțul cu condimente. Condimentele erau ușor de transportat, inalterabile și nu se rupeau. Comerţul a fost inovativ deoarece era direct, neexistând intermediari. Prin comerţul cu condimente Islamul s-a răspândit în mod paşnic în „Asia Sud-Estică, centrală şi China şi Africa Subsahariană,” în mod diferit de cuceririle violente cum sunt cazurile Africii de N, „Spania, Anatolia, Balcanii, India, Sicilia şi Coasta Mediterană a Europei.”

 

Comerţul nuclear Irano-Rus

   Iranul a angajat Rusia pentru a-i reconstrui cele două reactoare nucleare pentru un viitor consum de energie, sub argumentul că resursele lor de ţiţei şi gaz sunt epuizabile. SUA a obiectat, susţinând că această constructie are un scop militar şi politic. Obstacolele construirii celor două reactoare sunt: 1. Ruşii trebuie să reconstruiască reactoare care au fost iniţial construite de către germani; 2. Reactoarele au suferit daune în timpul războiului irakiano-iranian de la începutul anilor 1980; 3. Inteligenţa nucleară şi dezvoltarea ruşilor nu este la egalitate cu cea a SUA (ex: explozia de la Cernobâl); 4. Rusia va livra doar la plata în numerar; 5. Iranul s-ar putea să nu aibă posibiltiatea de a-i plăti Rusiei $1 miliard. Potenţialul impact asupra mediului şi oamenilor sunt extrem de negative dacă unul dintre reactoare nu va funcţiona corespunzător.

 

Basmati

   Companiei americană RiceTec, Inc. i-a fost acordate patentul SUA de a-şi numi orezul „Basmati” în 1997. India acuză SUA de „violarea Acordului Indicaţiei Geografice.” Argumentul Indiei este că orezul Basmati are o legătură puternică de secole cu teritoriul şi cultura Indiei.

 

Grupuri legale

SUA

   A avut loc o ruptură între SUA şi Iran oradă cu căderea Sahului Iranului în 1989. La scurt timp, sancţiuni economice au stabilit baza politicii SUA asupra Iranului, când diplomaţii americani au fost reţinuţi ca ostatici în Teheran. Administraţia Clinton a continuat cu sancţiuni adiţionale datorită armelor de distrugere în masă ale Iranului şi suportul acestora asupra grupurilor teroriste, dar şi datorită eforturilor acesteia de a submina procesul de pace arabo-israelian.

   Sancţiuni economice au fost impune pe produsele iraniene, ceea ce includeau şi covoarele persane. Înainte de 1979, SUA a fost importatorul principal al covoarelor persane. Odată cu sancţiunile, acest comerţ a fost rănit deoarece procesul de fabricare nu a mai fost la fel de dezvoltat şi competiţia a început să copieze modelul covoarelor persane.

   Totuşi, SUA, încurajată de alegerile Khatemi, a lăsat câteva dintre importurile sancţionate în 2000, precum covoarele persane, iar preşedintele Clinton şi Secretarul de Stat Albright au participat la discursurile Sumitului Mileniului ale lui Khatem, la Naţiunile Unite.

   Tensiunea a crescut de atunci odată cu descoperirea a două situri nucleare. În 2002, Preşedintele Bush a numit Iranul axă a răului. Congresul a urmat apoi cu două hotărâri S.Res.306 şi H.Res.504, care nu susţineau liderii politici ai Iranului, ceea ce însemna schimbarea suportului oferit de SUA spre reformişti. Niciun dialog formal nu a mai avut loc între cele două tări de atunci.

Europa

   În iunie 2002, Consiliul Uniunii Europene a deschis negocieri în acodruri politice, comerciale și de cooperare.

Organizația Mondială a Comerțului

   Iranul a aplicat la OMC începând cu septembrie 1996, dar SUA alături de Israel sunt în opoziție cu această intrare.

Grupuri comerciale

Tariful exportului

   Comerțul de covoare persane este „ al doilea mare câştigător al exportului după ţiţei.”  Orice tarif de export afectează industria covoarelor, în mod particular a ţesătorilor de la bază, deoarece 14% dintre iranieni depind financiar de profitul din acestea şi deoarece nu este neobişnuit ca ţesătorii neprofesionişti să ţese în timpul liber pentru un venit adiţional.

   În 1987, cand SUA a impus un sechestru economic asupra Iranului, lipsa de comerţ de treisprezece ani a afectat industra covoarelor a Iranului. În acea perioadă, competitia covoarelor din India şi China au copiat modele persane de covoare şi au furat din afacerea Iranului. Calitatea şi designul covoarelor a decăzut astfel; când restricţia a fost ridicată în 1990, Iranul a pierdut stăpânirea asupra industriei covoarelor în SUA. Astăzi, 65% dintre covoarele persane sunt exportate în Europa.

   Datorită ingrijorării SUA şi a Europei asupra puterii nucleare, comerţul în Iran este strând restricţionat deoarece Iranul este considerat sponsor al terorismului. Comerţul cu covoare persane este într-o poziţie vulnerabilă şi delicată şi există probabilitatea ca un nou sechestru să fie impus de către SUA şi Europa.

Date economice

   Pentru Iran, covoarele sunt al doilea mare export după produsele din ţiţei. În ciuda relaţiei tensioante cu SUA, covoarele iraniene sunt pe primul loc in exportul spre America. Nici măcar covoarele de la competitori precum India, Turcia, China sau India nu au prestigiul istoric al unui covor persan autentic. În ciuda primirii de importuri de $98.7 milioane din SUA, Iranul încă a exportat covoare în valoare de $160.8 milioane spre America.

Impactul restricţiei asupra comerţului

   Deoarece competitorii rup din comerţul Iranului cu covoare persane, Razi Miri, Exportatori de Covoare ai Consiliului de Administraţie ai Uniunii admit că situaţia din comerţul global de covoare este, în ultimii ani, în defavoarea iranienilor. Acum, Pakistan şi China beneficiază de comerţul covoarelor prin produsele lor la preţ scăzut. Astăzi, comerţul Iranului in covoare este de 27% la nivel global, mai scăzut decât în anii anteriori.

   Totuşi, industria covoarelor este una profitabilă şi un sector vital în sistemul economic fragil al Iranului. O criză în industrie ar cauza şomaj şi ar aduce costuri extreme guvernului.

Factori de mediu

Partea I

   Mohammad Bairamzadeh a petrecut mai mult de patru luni, opt ore zilnice, legând noduri pentru a ţese un covor. Odată terminat, covorul va măsura 184 cm pe 304 cm, cu motive de vânatoare şi animale. Mohammad a estimat că îi va lua încă cinci luni pentru a-l termina. Nu a muncit singur la acesta, fiind ajutat de soţia şi fiul său adolescent.

   Când acest covor va fi terminat, Mohammat se aşteaptă să-l vândă la un preţ de $3,600. Soţia lui crede ca acest preţ este prea mic în comparaţie cu munca depusă, frumuseţea şi calitatea covorului.

   Competiţia dintre covoarele fabricate la maşini şi cele în cadrul domestic a dus la o dificultate în a vinde un produs la un preţ mai ridicat. Totuşi, Mohammad are credinţa că un covor ţesut manual este superior unuia ţesut la maşină. „Covoarele ţesute la maşină se deteriorează mai repede. Dacă acesta  rezistă 20 de ani (referindu-se la covorul său), acela (cel făcut la maşină) va dura doar 5 ani. Deci, covoarele noastre sunt mai bune.” Admite totuşi faptul că mijlocul său de trai are de suferit din cauza covoarelor făcute la maşină şi îi este mult mai dificil să-l vândă pe al său decât înainte.

   Un alt factor este declinul cumpărătorilor străini. Majoritatea familiilor de la ţară, precum cea a lui Mohammad, îşi vând covoarele într-un bazar al străinilor. În ultimul timp, vânzările au fost slabe; cumpărătorii se orietenază spre covoarele sintetice ţesute la maşină din tările concurente.

   Ţesutul covoarelor este parte din istoria Iranului de mai bine de 2500 de ani, ca tradiţie ce se păstrează de la generaţie la generaţie. Mohammad şi-a învăţat copilul de 13 de ani cum să ţese, precum alte multe familii din Iran. Cu declinul de vânzări al covoarelor persane, unii se tem că generaţiile tinere vor uita de această tradiţie şi vor căuta un loc de muncă în oraşe mai mari. Oraşele mici vor avea astfel de suferit, în special satele mici care depind de vânzarea covoarelor pentru a cumpăra lucrurile necesare traiului.

 

Partea a II-a

   Iranul se condisera ţara de origine a covoarelor şi pentru mulţi iranieni, o casă fără un covor persan este fără suflet. Ţesutul covoarelor în Iran este parte din tradiţia lor culturală, cu familii care transmit meseria din generaţie în generaţie de secole. Ţesutul unui covor nu este doar o necesitate pentru iranieni, ci şi o formă de a-şi exprima identitatea, comunitatea şi creativitatea artistică, lucru pe care aceştia îl admit cu mândire. Nu este de mirare că această tradiţie le-a adus covoarelor persane reputaţia de cele mai bune şi că a devenit o industrie majoră, secundară doar ţiţeiului în ţară.

   Cu aproximativ 14,6% din populaţie implicată în ţeserea covoarelor persane într-o formă sau alta, o mare parte din iranieni depind de această industrie. Acest fapt i-a plasat pe iranieni într-o poziţie vulnerabilă, în care orice mişcare negativă a pieţii le va afecta viaţa. Covorul persan este al doilea câştigător din export şi orice recesiune în industria covoarelor ar da naştere şomajului şi ar reduce venitul a 10 milioane de oameni angajaţi în industrie; să nu mai menţionăm pierderea unui procentaj considerabil din venitul extern al tării.

   În 1987, SUA a interzis importul oricărui covor persan. În acest timp, copii ale covoarelor au fost făcute în alte ţări estice. Directorul companiei naţionale de carpete Mohammad Ali Karimi, a recunoscut că copiile cu licenţă iraniană din China şi Turcia le-a luat o mare parte din piaţă. Comerţul cu covoare persane, spune el, a scăzut cu 28% în 2003. Ministrul comerţului Mohammad Shariatmadari a descoperit că 65% din exportul de covoare din India are licenţă iraniană.

   Mai rău, covoarele fabricate la maşină şi cele parţial fabricate manual reduc din afacerile familiilor din micile oraşe şi sate. De ce să plăteşti mai mult pe un covor persan ţesut de mână  (de o familie iraniană) când unul ţesut la fabrică (cu referire la cel ţesut de maşină sau parţial manual) este mai ieftin? Domnul Shariatmadari admite şi multi ţesători iranieni ştiu, că o afacere mică de covoare creează locuri de muncă şi duce la o scădere a imigranţilor din satele mici în oraşe. Iranul are nevoie ca industria carpetelor persane să prospere, parţial pentru ca tradiţia păstrării meseriei să fie transmisă următoarelor generaţii.

Alti factori

   Ceea ce este acum sigur este că un covor persan nu este un produs cu indicator geografic protejat. Ce se va întâmpla în viitor în Iran va urma cursul a două scenarii. Unul este cazul unei ţări ca SUA care i-ar putea oferi o licenţă uneia dintre companiile sale de covoare persane. Acest caz ar putea fi în competiţie cu cel al orezului Basmati. Oricum, relaţia Iranului cu SUA şi ţările Europene nu este la fel de amiabilă precum a Indiei, datorită dorinţei Iranului de a avea energie nucleară. Faptul că nu este membră a OMC ar putea cauza alte probleme Iranului. Un alt scenariu este ca SUA să readucă sancţiunile economice pe toate produsele iraniene, incluzând covoarele persane. Efectele asupra exportului de covoare şi asupra ţesătorilor iranieni ar fi similare cu cele din 1979-2000.

   In incheiere nu ne ramane decat sa speram ca v-a placut acest articol si sa va recomandam inca o data sa vizitati sectiunea noastra de Covoare din Lana.